alb, galben....zapada, flori(nu e de mine )

alb, galben....zapada, flori

de mult, de tare mult timp nu mi-am mai asezat gandurile pe hartie, dar azi sunt prea multe si deja nu mai au loc. ma cuprinde un sentiment ciudat
cu acest creion in mana si cu foaia goala care asterapta sa fie invadata de ganduri si sentimente...un sentiment de nostalgie...de dor...
ma uit pe geam...ninge ca in povesti, e frumos, dar realitatea e rece si nemiloasa. totul e alb, tacut....asa a fost iarna asta rece, alba,nemiloasa, dar
pe cat de rece a fost pe atat de frumoasa, pe cat de alba pe atat de plina de zambete, pe cat de nemiloasa pe atata de plina de dragoste. ironic ar zice multi.
dar eu stiu raspunsul adevarat....tu. tu m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa te iubesc atat pe tine cat si iarna asta care, pe langa noptile geroase, haosul alb,
vantul rece si patrunzator mi te-a adus pe tine...
oftaz pt ca nu esti langa mine acum, nu esti langa mine sa ma strangi in brate si sa te uiti peste umarulmeu sa tragi cu ochiul la ce scriu...."TE IUBESC" as scrie
daca ai trage acum cu cu ochiul, mare, pe toata pagina ca sa zambesti, iar eu sa ma uit in ochii tai si sa ma pierd in ei...
sunt trezita din vis de mireasama unor trandafiri galbeni ce incep sa se ofileasca pe biroul meu....oftez si mangai unul dintre ei. ma uit la ei( chiar prin ei as putea
spune) si te vad pe tine....
imi lipsesti, imi lipseste privirea ta, contactul ta, sarutul tau...vocea ta care imi sopteste in ureche" TE IUBESC" (....)..iar oftez, maintristez....oftz din nou.
ma duc la geam sa privesc zapada cum se aseaza pe copaci, pe strazi, case ,masini...tresar doarece aparatul ala mic si strsant (telefonul) ma anunta ca am
primit un mesaj. si atunci in mare zambet isi face aparitia pe chipul meu... e uitmitor cum doua cuvinte astat de simple spun atat de mult si trezesc in tine cel
mai puternic sentiment.....:" TE IUBESC".